În contextul cotidian, de cele mai multe ori suntem tentați să tratăm evenimentele din ce în ce mai superficial. Această superficialitate se resfrânge și în modul în care privim sărbătorile și cum îi cinstim pe cei sărbătoriți. Ziua onomastică reprezintă un prilej de bucurie atât pentru cel sărbătorit cât și pentru cei ce-l înconjoară, întrucât împreună se împărtășesc din bucuria sărbătorii.
De asemenea, cu prilejul onomasticii cuiva, avem oportunitatea de a ne demonstra sentimentele sincere de frățietate și dragoste față de cel sărbătorit, împlinind „testamentul” lăsat de Mântuitorul Hristos înainte de patimile și răstignirea Sa, anume de a ne iubi unii pe alții, căci prin aceasta vor cunoaște toți că suntem ucenicii Lui.
Totuși, ca bucuria să fie deplină, este necesar să lepădăm vălul superficialității, și să trăim autentic zilele de sărbătoare. Cu ocazia zilei onomastice, creștinul conștientizează că ziua de sărbătoare este destinată praznicului sau sfântului cinstit în acea zi. Spre exemplu, atunci când sărbătorim Floriile sau pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, suntem conștienți că acea zi de sărbătoare nu a fost rânduită pentru cei ce poartă nume derivate din numele unor flori sau pentru cei care poartă numele de Gheorghe sub diferitele lui forme, ci este evident că sărbătoarea a fost rânduită pentru reamintirea unui eveniment deosebit în istoria mântuirii sau celebrării unui sfânt care, prin dârzenia cu care a purtat lupta împotriva păcatelor, s-a făcut pe sine un exemplu demn de urmat pentru noi toți.
De aceea un creștin, își serbează ziua onomastică, prin participarea la Sfânta Liturghie, conștient că bucuria lui izvorăște din bucuria adusă de Hristos în lume. Totodată, crestinii care poartă nume de sfinți primesc mai deplin sentimentul de bucurie, cinstind pe sfântul căruia îi poartă numele, printr-o viață curată, conformă cu cea pe care sfântul a trăit-o. Astfel animați de această bucurie, un credincios adevărat va cinsti ziua ononasticii sale prin participarea la Sfânta Liturghie și chiar prin primirea Sfintei Euharistii, prin citirea acatistului sfântului respectiv și prin înălțarea de rugăciuni și fapte de mulțumire către Dumnezeu, Proniatorul nostru.
Punând un astfel de început bun, cinstirii onomasticii sale, creștinul și cei apropiați ai lui, vor avea grijă ca și restul zilei să și-l petreacă cuviincios, nu în excese alimentare sau de vreun alt fel.
Bucurându-ne împreună cu cei ce se bucură, avem mulțumirea ca în biserica parohială a satului nostru, să se fi format obiceiul ca cinstirea zilei onomastice să se facă așa cum fumos ne-au învățat strămoșii noștrii, cinstind mai întâi pe Dumnezeu și sfinții lui prin rugăciuni de slavă, de mulțumire și de cerere.
